Ce stadii de dezvoltare au hemoroizii și ce înseamnă fiecare?

În practica medicală, hemoroizii nu sunt abordați empiric, ci evaluați pe baza unei clasificări clare și bine definite. Medicii utilizează un sistem de gradare de la 1 la 4, cunoscut sub numele de Sistemul Goligher, pentru a aprecia severitatea hemoroizilor interni. Înțelegerea acestei clasificări este importantă pentru pacienți, deoarece un tratament eficient în stadiile incipiente poate deveni ineficient în formele avansate. Fiecare stadiu are particularități clinice distincte și necesită o strategie terapeutică adaptată.

1. 1️⃣ Stadiul 1: Hemoroizi mici, fără prolaps; sângerare nedureroasă; vizibili doar la anoscopie.
2. 2️⃣ Stadiul 2: Prolabează la efort, dar se retrag spontan; apare mâncărimea și disconfortul.
3. 3️⃣ Stadiul 3: Prolabează și necesită repoziționare manuală; calitatea vieții este afectată semnificativ.
4. 4️⃣ Stadiul 4: Prolaps permanent, ireductibil; risc maxim de complicații (tromboză, strangulare).
5. 💊 Tratament escaladat: De la măsuri conservative (stadiile 1-2) la proceduri minim invazive (2-3) și chirurgie (3-4).

Cuprins

• 📊 Sistemul de clasificare Goligher
• 1️⃣ Stadiul 1: Mici, fără prolaps
  • 🔬 Manifestări și diagnostic
  • 📈 Prognostic și evoluție
• 2️⃣ Stadiul 2: Prolaps reducibil spontan
  • 👁️ Manifestări caracteristice
  • 😣 Simptome asociate
• 3️⃣ Stadiul 3: Necesită repoziționare manuală
  • ⚠️ Manifestări și impact
  • 🔴 Riscuri și complicații
• 4️⃣ Stadiul 4: Prolaps ireductibil
  • 🚨 Manifestări severe
  • 🏥 Situații de urgență
• 💊 Ce tratamente se recomandă în fiecare stadiu
  • 🌿 Tratament conservator (Stadiile 1-2)
  • 💎 Proctinum în tratamentul simptomatic
  • 🔧 Proceduri minim invazive (Stadiile 2-3)
  • 🏥 Tratament chirurgical (Stadiile 3-4)

📊 Sistemul de clasificare Goligher

Sistemul de clasificare Goligher, dezvoltat de chirurgul britanic John Goligher, este standardul internațional pentru evaluarea severității hemoroizilor interni. Această clasificare se bazează pe gradul de prolaps (cât de mult „coboară” hemoroidul din poziția sa normală) și pe capacitatea de repoziționare.

De ce este importantă clasificarea:

• Ghidează alegerea tratamentului optim pentru fiecare pacient.
• Permite urmărirea evoluției bolii în timp.
• Facilitează comunicarea între medici.
• Ajută pacientul să înțeleagă stadiul bolii sale și opțiunile terapeutice.

Notă importantă: Această clasificare se aplică doar hemoroizilor interni. Hemoroizii externi nu sunt clasificați pe stadii, deoarece sunt întotdeauna localizați sub pielea perianală și nu prolabează în sensul clasic. Ei sunt evaluați în funcție de simptome și complicații (de exemplu, prezența sau absența trombozei).

Cum se face evaluarea: Medicul proctolog sau gastroenterolog evaluează stadiul prin examen clinic și anoscopie (introducerea unui tub scurt iluminat pentru vizualizarea canalului anal). Uneori este necesară și rectoscopia pentru a exclude alte afecțiuni.

1️⃣ Stadiul 1: Mici, fără prolaps

Acesta este stadiul cel mai incipient al bolii hemoroidale. Plexurile venoase din interiorul canalului anal sunt ușor dilatate, dar rămân la locul lor anatomic normal, fără să coboare sau să iasă în exterior.

🔬 Manifestări și diagnostic

Ce se întâmplă în corp: Venele hemoroidale sunt ușor mărite și congestionate, dar țesutul de susținere (ligamentele și țesutul conjunctiv) este încă intact. Hemoroizii rămân fixați în poziția lor normală în canalul anal superior.

Vizibilitate: Deoarece sunt situați în interiorul rectului, acești hemoroizi nu se pot vedea cu ochiul liber și nu se pot simți la atingere externă. Pacientul nu observă nicio umflătură sau protuberanță.

Simptomul principal: Singurul simptom este, de obicei, prezența sângelui roșu aprins pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă după defecație. Sângerarea apare când scaunul (mai ales unul tare) erodează suprafața hemoroidului dilatat.

De ce nu doare: Mucoasa rectală (unde se află hemoroizii de gradul 1) nu are terminații nervoase pentru durere. Poți sângera fără să simți absolut nimic, ceea ce face simptomul adesea surprinzător pentru pacienți.

Diagnostic: Hemoroizii de gradul 1 pot fi detectați doar de medic, prin anoscopie. La examenul digital rectal, medicul poate simți o ușoară proeminență, dar confirmarea necesită vizualizare directă.

📈 Prognostic și evoluție

Vestea bună: Stadiul 1 este cel mai ușor de gestionat și are cel mai bun prognostic. Cu modificări ale stilului de viață și tratament adecvat, mulți pacienți nu progresează niciodată către stadii mai avansate.

Risc de progresie: Fără intervenție (continuarea constipației, efortului la defecație și stilului de viață sedentarism), hemoroizii de gradul 1 pot evolua către gradul 2 în luni sau ani. Țesutul de susținere se relaxează progresiv sub efectul presiunii repetate.

Rata de succes a tratamentului conservator: Aproximativ 80 până la 90% dintre pacienții cu hemoroizi de gradul 1 răspund bine la tratamentul conservator (dietă, hidratare, produse topice) și nu necesită niciodată proceduri invazive.

2️⃣ Stadiul 2: Prolaps reducibil spontan

Pe măsură ce pereții vaselor de sânge slăbesc și ligamentele de susținere se relaxează, hemoroizii încep să „alunece” în jos din poziția lor normală. Acesta este începutul prolapsului.

👁️ Manifestări caracteristice

Ce se întâmplă: În timpul efortului de defecație, presiunea crescută împinge hemoroizii în jos, făcându-i să iasă prin orificiul anal (să prolabeze). Ei devin vizibili sau palpabili ca protuberanțe moi în zona anală.

Caracteristica definitorie a stadiului 2: Odată ce efortul încetează și pacientul se relaxează, hemoroizii se retrag singuri (spontan) înapoi în canalul anal, fără a fi nevoie de intervenție manuală. Aceasta este diferența critică față de stadiul 3.

Ce poate observa pacientul:

• O senzație de „ceva care iese” în timpul scaunului.
• Protuberanțe moi vizibile momentan în zona anală.
• Revenirea spontană la normal după terminarea defecației.

😣 Simptome asociate

În stadiul 2, simptomele devin mai variate și mai deranjante comparativ cu stadiul 1:

Sângerarea: Continuă să fie prezentă, adesea mai frecventă sau mai abundentă decât în stadiul 1, deoarece suprafața hemoroidală expusă este mai mare.

Mâncărimea (pruritul anal): Apare din cauza:

• Secreției de mucus de către mucoasa hemoroidală prolabată.
• Iritației pielii perianale de către acest mucus.
• Igienei mai dificile în zona afectată.

Senzația de presiune sau „corp străin”: Pacientul poate simți că are ceva în rect, mai ales după defecație, până când hemoroizii se retrag complet.

Disconfort: Deși durerea propriu-zisă nu este caracteristică (hemoroizii interni nu dor), poate apărea un disconfort vag, o senzație de greutate sau plenitudine în zona rectală.

Umiditate perianală: Secreția de mucus poate păta lenjeria și poate provoca iritație.

3️⃣ Stadiul 3: Necesită repoziționare manuală

Acesta este punctul în care calitatea vieții începe să fie afectată semnificativ. Ligamentele care susțin venele hemoroidale sunt întinse excesiv și nu mai pot menține țesutul în poziția normală.

⚠️ Manifestări și impact

Ce se întâmplă: Hemoroizii ies în exterior nu doar în timpul scaunului, ci și la eforturi fizice mai mici: ridicarea greutăților, tusea puternică, strănutul, uneori chiar statul în picioare prelungit.

Diferența critică față de stadiul 2: Hemoroizii nu se mai retrag singuri. Pacientul trebuie să îi împingă manual înapoi în rect (procedură numită „reducere manuală”) pentru a scăpa de disconfort. Inițial, reducerea este ușoară; cu timpul, poate deveni mai dificilă.

Impact asupra vieții zilnice:

• Necesitatea de a „repoziționa” hemoroizii de mai multe ori pe zi.
• Anxietate legată de activități fizice sau ieșiri în public.
• Disconfort constant sau frecvent.
• Dificultăți cu igiena personală.
• Impact asupra vieții intime.

🔴 Riscuri și complicații

În stadiul 3, riscul de complicații crește semnificativ:

Simptome mai severe:

• Durere: Spre deosebire de stadiile anterioare, în stadiul 3 poate apărea durere reală, mai ales când hemoroizii rămân prolabați timp îndelungat.
• Sângerări mai abundente: Suprafața expusă este mai mare, iar traumatismul mecanic mai frecvent.
• Scurgeri de mucus: Secreția este mai abundentă, pătând lenjeria și iritând pielea.
• Iritație severă: Pielea perianală devine roșie, inflamată și dureroasă.

Risc de tromboză: Când hemoroizii rămân prolabați, circulația sanguină este îngreunată. Sângele poate stagna și forma cheaguri (trombi), provocând durere severă și bruscă.

Risc de strangulare: Sfincterul anal poate comprima baza hemoroidului prolabat, blocând complet circulația. Aceasta este o urgență care necesită intervenție medicală imediată.

4️⃣ Stadiul 4: Prolaps ireductibil

Este stadiul final și cel mai grav al bolii hemoroidale cronice. Reprezintă eșecul complet al mecanismelor de susținere a țesutului hemoroidal.

🚨 Manifestări severe

Ce se întâmplă: Țesutul hemoroidal atârnă permanent în afara anusului. Oricât ar încerca pacientul, hemoroizii nu pot fi reintroduși în interior.

De ce nu mai pot fi reduși:

• S-au format aderențe fibroase (țesut cicatricial) care fixează hemoroizii în poziția prolabată.
• Țesutul este prea umflat și edemațiat pentru a încăpea înapoi.
• Sfincterul anal este contractat cronic în jurul bazei hemoroidului.

Aspect: Hemoroizii de gradul 4 sunt vizibili permanent ca mase de țesut mov sau roșiatic în jurul anusului, adesea cu suprafața ulcerată sau acoperită de mucus.

Simptome constante:

• Durere severă și continuă (nu doar la defecație).
• Sângerări frecvente și uneori abundente.
• Secreție constantă de mucus și, uneori, scaun lichid (incontinență parțială).
• Iritație și ulcerație severă a pielii perianale.
• Miros neplăcut din cauza secreției.
• Imposibilitatea de a sta confortabil.

🏥 Situații de urgență

În stadiul 4, riscul de complicații grave este maxim:

Tromboza: Formarea de cheaguri în hemoroizii prolabați este frecventă și provoacă durere extremă. Zona devine violacee, umflată și extrem de sensibilă.

Strangularea: Întreruperea completă a fluxului sanguin. Țesutul devine inițial foarte dureros, apoi (paradoxal) poate deveni insensibil pe măsură ce nervii mor. Zona capătă culoare neagră sau violacee închis.

Necroza: Dacă strangularea nu este tratată, țesutul hemoroidal moare (necroză). Aceasta este o urgență chirurgicală care necesită intervenție imediată pentru a preveni infecția și sepsisul.

Ulcerația și infecția: Suprafața hemoroidului expus permanent se poate ulcera și infecta, provocând celulită perianală sau abces.

Anemie: Sângerările cronice, chiar dacă par mici, pot duce în timp la anemie severă.

💊 Ce tratamente se recomandă în fiecare stadiu

Abordarea terapeutică escaladează odată cu stadiul bolii. Principiul este de a folosi cea mai puțin invazivă metodă eficientă pentru fiecare stadiu.

🌿 Tratament conservator (Stadiile 1-2)

În stadiile incipiente, chirurgia este rareori necesară. Obiectivul este reducerea inflamației, ameliorarea simptomelor și prevenirea progresiei prin modificări ale stilului de viață.

Dieta bogată în fibre:

• Obiectiv: 25 până la 30 grame de fibre pe zi.
• Surse: fructe, legume, cereale integrale, leguminoase.
• Efect: scaune moi, voluminoase, care trec ușor, fără efort.

Hidratare adecvată:

• Minimum 2 litri de lichide pe zi.
• Fibrele fără apă suficientă pot agrava constipația.

Modificări comportamentale:

• Nu amâna mersul la toaletă când simți nevoia.
• Nu sta pe toaletă mai mult de 5 până la 10 minute.
• Nu împinge forțat; lasă scaunul să vină natural.
• Evită ridicarea greutăților mari.

Băi de șezut:

• Apă caldă (nu fierbinte) timp de 10 până la 15 minute.
• De 2 până la 3 ori pe zi, mai ales după defecație.
• Relaxează sfincterul și ameliorează disconfortul.
• Îmbunătățește circulația locală.

Activitate fizică: Mișcarea regulată (mers, înot, yoga) stimulează tranzitul intestinal și îmbunătățește circulația, reducând presiunea pe venele hemoroidale.

💎 Proctinum în tratamentul simptomatic

În stadiile incipiente și moderate (gradele 1 și 2), medicii recomandă adesea gestionarea simptomelor acasă, ca parte a tratamentului de primă linie. Produsele specializate Proctinum oferă o abordare combinată pentru ameliorarea completă a disconfortului.

Proctinum cremă: Este eficientă pentru simptomele externe:

• Calmează rapid arsurile și senzația de iritație.
• Ameliorează mâncărimea sâcâitoare (pruritul anal).
• Hidratează și protejează pielea perianală iritată de secreții.
• Se aplică ușor după fiecare scaun și la nevoie.

Sursă foto: Proctinum.ro

Proctinum supozitoare: Acționează în interiorul canalului anal:

• Ameliorează inflamația internă a hemoroizilor de gradul 1-2.
• Protejează mucoasa rectală în timpul trecerii scaunului.
• Facilitează regenerarea țesutului iritat sau ușor sângerând.
• Lubrifiere locală pentru reducerea traumatismului mecanic.

Sursă foto: Proctinum.ro

Abordare combinată: Utilizarea simultană a cremei (pentru zona externă) și a supozitorului (pentru zona internă) oferă protecție completă și ameliorare pe toate fronturile. Această combinație este frecvent utilizată ca parte a tratamentului simptomatic de primă linie, alături de măsuri igieno-dietetice.

🔧 Proceduri minim invazive (Stadiile 2-3)

Dacă tratamentul conservator nu este suficient după 4 până la 6 săptămâni, sau dacă simptomele sunt severe, se poate apela la proceduri de cabinet, realizate fără anestezie generală.

Ligatura cu benzi elastice (Rubber Band Ligation):

• Procedură: Medicul aplică un mic inel de cauciuc elastic la baza hemoroidului intern, folosind un dispozitiv special.
• Mecanism: Inelul oprește circulația sângelui către hemoroid.
• Rezultat: Hemoroidul se usucă, se necrozează și cade în 5 până la 7 zile, de obicei în timpul defecației.
• Eficacitate: 70 până la 80% succes pentru gradele 1-3.
• Avantaje: Fără anestezie, fără spitalizare, recuperare rapidă.

Scleroterapia:

• Procedură: Injectarea unei substanțe chimice (agent sclerozant) direct în țesutul hemoroidal.
• Mecanism: Substanța provoacă fibroză și cicatrizare, care micșorează hemoroidul.
• Indicație: Mai ales pentru hemoroizi de gradul 1-2, sau pentru pacienți care nu pot tolera ligatura.
• Avantaje: Indoloră, rapidă, repetabilă.

Coagularea în infraroșu:

• Procedură: Aplicarea de căldură prin lumină infraroșie la baza hemoroidului.
• Mecanism: Căldura coagulează țesutul, care apoi cicatrizează și se micșorează.
• Indicație: Hemoroizi de gradul 1-2.

🏥 Tratament chirurgical (Stadiile 3-4)

Când hemoroizii sunt ireductibili (gradul 4), foarte mari, sau când procedurile minim invazive au eșuat, soluția este chirurgicală.

Hemoroidectomia (excizia chirurgicală):

• Procedură: Îndepărtarea chirurgicală completă a excesului de țesut hemoroidal.
• Tehnici: Hemoroidectomie deschisă (Milligan-Morgan) sau închisă (Ferguson).
• Eficacitate: Cea mai eficientă metodă pe termen lung; rata de recurență sub 5%.
• Dezavantaje: Recuperarea poate fi dureroasă (2 până la 4 săptămâni); necesită anestezie.
• Indicație: Hemoroizi de gradul 3-4, hemoroizi externi mari, eșecul altor tratamente.

Hemoroidopexia cu stapler (Procedura Longo):

• Procedură: Un dispozitiv circular (stapler) îndepărtează un inel de mucoasă deasupra hemoroizilor și fixează țesutul rămas în poziția corectă.
• Mecanism: Întrerupe fluxul sanguin și „ridică” hemoroizii prolabați înapoi în rect.
• Avantaje: Recuperare mai puțin dureroasă decât hemoroidectomia clasică.
• Dezavantaje: Rată de recurență mai mare pe termen lung (10 până la 15%).

Dezarterializarea hemoroidală transanală (THD/HAL):

• Procedură: Folosind un dispozitiv Doppler, medicul identifică și ligaturează arterele care alimentează hemoroizii.
• Avantaje: Minim invazivă, recuperare rapidă, mai puțin dureroasă.
• Indicație: Hemoroizi de gradul 2-3.

În concluzie, hemoroizii interni evoluează în patru stadii, de la forme ușoare, cu sângerare nedureroasă, până la prolaps permanent, asociat cu risc crescut de complicații. Tratamentul se adaptează stadiului bolii, formele incipiente beneficiind de măsuri conservatoare și tratament local, iar cele avansate putând necesita proceduri minim invazive sau intervenție chirurgicală. Evaluarea medicală este esențială pentru stabilirea corectă a stadiului și alegerea tratamentului optim.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au scop informativ și educațional și nu înlocuiesc evaluarea, diagnosticul sau tratamentul oferit de un specialist. Dacă te confrunți cu simptome persistente sau ai îngrijorări legate de sănătatea ta, consultă întotdeauna un medic sau un profesionist în domeniul sănătății.

Referințe:

• Goligher, J.C. (1984). Surgery of the Anus, Rectum and Colon. 5th ed. London: Bailliere Tindall.
• Lohsiriwat, V. (2012). Hemorrhoids: from basic pathophysiology to clinical management. World Journal of Gastroenterology, 18(17), 2009-2017. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3342598
• Jacobs, D. (2014). Clinical practice. Hemorrhoids. New England Journal of Medicine, 371(10), 944-951. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25184866
• Rivadeneira, D.E., Steele, S.R., Ternent, C., et al. (2011). Practice parameters for the management of hemorrhoids. Diseases of the Colon & Rectum, 54(9), 1059-1064. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21825884
• Sun, Z., Migaly, J. (2016). Review of hemorrhoid disease: presentation and management. Clinics in Colon and Rectal Surgery, 29(1), 22-29. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4755769
• Ganz, R.A. (2013). The evaluation and treatment of hemorrhoids: a guide for the gastroenterologist. Clinical Gastroenterology and Hepatology, 11(6), 593-603. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23333220
• MacRae, H.M., McLeod, R.S. (1995). Comparison of hemorrhoidal treatment modalities. A meta-analysis. Diseases of the Colon & Rectum, 38(7), 687-694. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7607026
• Sursă foto: Freepik.com